miercuri, 24 august 2011

Valea Umbrelor - Scary Movie la doi pasi de Jibou

Sambata am fost cu prietenul Gyorfi si sotia lui sa vedem Valea Clitului. Este "beton"... si nu degeaba a fost denumita Valea Umbrelor. Mie mi s-a parut chiar ceva mai mult, eu i-as spune chiar Scary Movie.
Paranormal sau neglijenta personala, cert este ca am ramas fara curent in ambele aparate foto, asa ca majoritatea fotografiilor au fost facute cu smartphone-ul... noroc cu Android-ul :)
Povestea acestei escapade, si descrierea zonei poate fi citita pe blogul prietenului meu,  http://piszkulyka.blogspot.com/2011/08/clit-3-valea-umbrelor.html, scris  la modul profesionist... ei na, este prozator.

Chiar daca ceasul arata doar ora 18, si eram la mijlocul lunii august, intunericul care s-a lasat pe vale ne-a obligat sa ne intoarcem fara a reusi sa o strabatem in totalitate. Dar deja este stabilit, la toamna vom merge din nou sa exploram mai temeinic zona.

si acum cateva poze, cu o scurta descriere



inaintam spre necunoscut


grota cu chipul de om


prietenii nostrii fotografiind prima aluna gasita


in mijlocul salbaticiei


cele doua stanci cu chip de om



forma de caine... nici acum nu-mi dau seama de este stanca, bustean sau chiar un caine adevarat


un smoc de iarba ca un liliac


continuam sa urcam pe Valea Umbrelor


zona devine din ce in ce mai stranie... ne-au lasat si bateriile de la aparatele foto


ca cele cinci bete... aici e ceva ciudat, nici o fotografie nu a iesit clara


ne intoarcem la lumina... zona imi aminteste de Jurassic Parc


lumini si umbre la granita dintre real si paranormal


monolitul de la Stanii Clitului


Stanii Clitului dintr-o perspectiva mai aparte


pete galbene pe stanca... sa fie oare sulf?


testul chibritului da verdictul... este sulf!


duminică, 14 august 2011

Pintea vs. Claudiu - legenda veche in haine noi

Sambata am fost intr-o plimbare cu bunul nostru prieten Gyorfi-Deak Gyorgy. Multe peripetii, paianjeni, flori, ciuperci si mai ales mure.
Obiectivul era sa ajungem la Piatra Pintii... la care am si ajuns fara sa stim ca am ajuns... doar ca scrie pe ea, mare, dupa cum se vede si in poza alaturata "Claudiu".
Ma limitez doar la a posta cateva fotografii din aceasta tura de week-end, cei curiosi pot citi toata povestea, scrisa la mod profesionist, pe blogul prietenului meu : http://piszkulyka.blogspot.com/2011/08/pintea-sau-claudiu.html


Piatra lui Pintea al' de era Claudiu


cu ochii spre satul Borza


happy family


pauza de "dulce"


tentatia neagra


siesta


ne consultam GPS-ul


inapoi in civilizatie


fantasticul joc de lumini al padurii